Poate ca sunt eu prea proasta,sau poate prea mica… si imatura.
Vreau sa ma scap.Vreau ceva bun.Nu mai vreau chin.
Nu sunt buna de nimic.
Nimeni nu ma vrea.
Mi-am dat toate sentimentele pentru nimic in schimb…
NU
Nu am mai facut asta pana acum.Nu mi-am declarat sentimentele in mod direct.
El a fost o exceptie pentru ca intensitatea sentimentului era mult prea mare,incat m-a bulversat si a reusit sa iasa din mine.
Cuvintele mi-au iesit pe gura si s-au transformat in sentimente ce iti dau fiori…
Iata-ma si pe mine!
Ma numesc Diana.
Am 15 ani.
Sunt la liceu,la mate info bilingv engleza(dar o sa ma mut,e prea greu).
Imi place fotografia.
Imi place muzica.
Am voce.
Gasesc un strop din mine in orice.
Music
In sfarsit am gasit artista care nu m-a dezamagit deloc.
Este vorba despre Pixie Lott!
O iubesc,imi plac toate melodiile ei,imi place vocea ei si cover-urile…
I love you Pixie<3!
Prietenii adevăraţi există,eu am unul!
De statură medie,brunetă cu ochii mari şi negri,în viziunea mea cea mai frumoasă…e ea.Bombonica,cea mai bună prietenă a mea.Cea care nu ma lasă la greu,cea care mă ţine strâns de mână atunci când sunt aproape să cad în prăpastia durerii şi cea care mă acceptă aşa cum sunt.O iubesc şi poate că nu ştie cât de mult.Nici nu ştie cât de fericită mă face existenţa ei..
Orice s-ar întâmpla o să rămână cea mai bună prietenă.Celelalte au picat una câte una,dar ea nu.Locul ei e aici,în inima mea…
Ştiu că unele persoane sunt în stare de orice datorită invidiei ce zace în ele,dar noi suntem puternice şi nimic nu ne va rupe prietenia…
“Prietenia este… tipul de dragoste pe care ne închipuim că o trăiesc îngerii.
Prietenia este o haină valoroasă care se curăţă când se murdăreşte, nu se aruncă la prima pată.”
….
Adeseori ajung să mă contrazic singură,ca şi azi.
Am spus că urăsc marţea.
Marţi…pare cea mai grea zi din săptămână…
Se pare că azi a fost o zi frumoasă.
Pot să spun că m-am ataşat foarte tare de Adina(noua colegă) şi nebuna de Violeta.
Dar am început ziua superb…Mi-am pus alarma să sune la ora 5 dimineaţa,dar mi-am propus să mai dorm o oră,dar am mai dormit încă 2 ore deci m-am trezit la 7, fără pic de vlagă am aprins lumina la bucătărie şi am luat micul dejun care constă în : 3 felii de pâine cu miere.Mi-am luat cartea de geografie şi am învăţat până la 8,după care am adormit până la 9:20.Am pierdut timpul pe mess până la 11:40,am tras cele mai la îndemână haine,mi-am făcut un duş rapid,am constatat că mi-am luat chiloţii invers,un ciorap de un fel şi altul de alt fel.În final am reuşit să mă îmbrac cum trebuie,dar când să mă spăl pe dinţi se oprise apa…Am luat apă plată şi m-am spălat.O nuuu…plouăăăăă,unde o fi umbrela aia afurisită?Bingooo…Am găsit-o!dar nu găseam cheia..Pe la 12:07 am plecat de acasă,spre colega mea Denisa.Am mers cu taxiul eu,Denisa,Andreea,Sîntion şi Daniel.Am fost storcită de Denisa care s-a aşezat peste mine,dar am ajuns întreagă la şcoală.Orele au decurs normal,am primit şi porţia aia de râs de la Violeta.Totuşi,marţea asta a fost de-a dreptul haioasă.
Luaţi-vă gluga cu voi!(sau mai bine nu)
Prima dată când am fost prinsă de ploaie fără umbrelă si fără nimic altceva pe cap…
Când am ieşit din şcoală şi m-am uitat în jurul meu..am făcut un pas înapoi şi mi-am zis : “Nu pot să fac asta,plouă torenţial..pur şi simplu îmi e greu,n-am mai făcut asta niciodată,îmi e frică de ploaie..”Stăteam cu mâna pe clanţa uşii şi parcă ceva mă ţinea să nu ies afară…Am tras aer adânc în piept şi…am ieşit.Am închis ochii,a fost ceva involuntar.Picături reci îmi atingeau pielea fină şi simţeam cum fiecare picătură îşi parcurge drumul şi piere..Când mă aflam pe un norişor roz apare Mari(un fost coleg) care face pe gentleman-ul şi mă întrebă dacă vreau gluga lui.Am răspuns cu un “Nu” categoric!Mă acomodasem..începuse să îmi placă.Nu mai vedeam,lentilele ochelarilor mei erau pline de picături de apa…I-am dat jos şi am îndreptat capul către cer: E minunat!!!!La început aveam îndoieli,cum că nu ar fi o senzaţie placută…Prima ploaie de iarnă!
Dacă vreţi ” senzaţii tari” mergeţi prin ploaie,dar când ajungeţi acasă faceţi ce am făcut şi eu: uscaţi-vă părul şi luaţi un algocalmin pentru orice eventualitate!
Tac!
Mulţumesc.Mulţumesc pentru tot ce mi-ai făcut.
Când o să apari în faţa mea am să îţi dau o palmă ca să simţi şi tu cel puţin un sfert din durerea pe care o simt eu zilnic…
Şi apoi am să tac…
Iar tu…
Plesnesc
Stăteam liniştită în pat şi subit închid ochii .Inima începe să pulseze din ce în ce mai repede.
Amintiri.Vreau să le dau foc dar nu pot.Îmi trec uşor mâinile prin păr şi dintr-o dată ceva a explodat în sufletul meu.
Adrenalină.Îmi smulg părul din cap,îmi trec mâinile uşor pe faţa umedă de la atâtea lacrimi şi încep să urlu.
Caldură.În sufletul meu amintirile iau foc,arde,e atât de neplăcut,dar e singura metodă prin care poţi uita,dar sunt convinsă ca o să rămână cenuşa şi că atunci când amitirile vor învia sentimentele vor reapărea…
Măcar pentru o clipă sunt fericită.Însă mă întreb: Dacă voi deschide portiţele sufletului vântul o să-mi alunge cenuşa sau vântul mi-ar aduce pe altcineva acolo?
Nu mai rezist..
Ce ai cu mine?Dă-mi odată pace!!!
Ieşi din mintea mea,nu vreau să mai ştiu nimic…
Parcă îmi amintesc acum o lună şi ceva cum plângeam în hohote şi vorbeam cu Bombonica pe mess.
Chiar merit să sufăr atât?
Probabil că te-ai gândit de ce te-am ignorat…ei bine,eu sunt dependentă de cuvintele tale,indiferent dacă vin din suflet sau nu,cuvintele tale ascund ceva.
Am încercat să te uit,dar se pare că TU chiar vrei să îmi arăţi ceva.Ce?Nici eu nu ştiu,dar sunt tare curioasă…
Asta nu e iubire,e doar începutul,dar nu vreau să existe o continuare pentru că sentimentul nu este reciproc…
Cuvintele tale mă hrănesc,cuvintele tale îmi alimentează visele…
Pur şi simplu este un chin.De asta te-am ignorat,am vrut să te uit.
Am un deja-vu.
Oricum trebuie să te simţi diferit,pentru că eşti singurul băiat pentru care am avut acest sentiment…
TREBUIE să te uit,dar de ce nu mă laşi?Îţi place să mă chinui?Pentru mine eşti ca un drog…
